D'ale noastre vietuitoarele

Cum de uneori viata poate fi atat de frumoasa,iar alteori ajungi sa-ti para rau ca traiesti?Ei uite ca se poate si toti o stim prea bine.
Se intampla tot felul de lucuri interesante in jurul meu, in timp ce una dintre prietenele mele este in culmea extazului ca a intalnit un print, care pe deasupra mai are si cal alb, alteia i se inneaca corabile, cand au ajuns in larg.Traiesc alaturi de ele, bucurandu-ma sau parandu-mi rau.Cat despre mine,ma aflu intr-o situatie neutra care se indreapta spre ceva frumos, sau cel putin asa am eu impresia.

Oricum ai sta, pe fotolii cu puf, sau pe scaune de lemn, ideea mea este ca trebuie sa te gandesti si sa actionezi in asa fel incat sa-ti fie tie bine in primul rand si apoi, celorlalti.Nu inseamna egoism,ci inseamna putin mai multa atentie la dorintele si placerile fiecaruia dintre noi , ca daca noi nu ne purtam de grija atunci cine?Este vorba despre iubirea de sine, iar aceasta nu exclude iubirea aproapelui, insa egoismul da.
In felul acesta nu te lasi prostit, manipulat , dus de nas, si ajungi la randul tau sa nu manipulezi si sa le redai celorlalti libertatea de care au nevoie.


Cat despre chestii de gen schimbari , pentru o compatibilitate mai buna, nooot.Compatibilitatea trebuie sa existe, si poate fi cultivata mai departe, dar nu se poate naste prin schimbari de personalitate.Probabil am incercat multi sa facem asta, unii poate au reusit, eu una nu.Nu te poti transforma asa doar de amorul artei, oricat de mare ar fi el.Iar la randul nostru putem incerca sa schimbam o persoana, dar in zadar.De ce ti-ar dori sa schimbi pe cineva de care te-ai indragostit, cu dorinta de a-l transforma in cineva 99% pe placul tau?Atunci cum a fost posibil sa te indragostesti de acea persoana daca nu a fost la inceput asa cum ai vrut, care a mai fost atractia?Probabil ca si daca ai reusi sa obti performanta, s-ar pierde interesul.
Toti tindem sa atingem teluri inalte, si urcam progresiv spre culmi inalte odata cu depasirea primelor obstacole.Daca acele teluri s-ar termina, care ar mai fi entuziasmul de a trai?Game over dupa toate stagiile.
Mi-a trebuit si mie destul de mult timp sa realizez asta, si sa accept lumea din jurul meu asa cum este.Nu sunt "vindecata" complet nici acum , mai am momente de recidiva, dar i'm working on it.


Caracterul unui om se modeleaza in timp conditionat de obiceiurile familiale, de anturaj, de hobbyuri, si tot asa, pana se contureaza personalitatea.Aceasta este number 1 in caracteristica unui individ, care poate ne place poate nu; daca nu putem totusi sa-l acceptam asa cum este , atunci sa-l lasam liber sa-l gaseasca pe cel care e capabil sa o faca.



Imi doresc pentru mine si cei din jurul meu, fluturasi in burta, flori pe perna, furnicaturi pe cord, lacrimi dulci si piele de gaina antrenata de emotii.