Mi-am permis sa folosesc ghilimele de riguare si sa public niste randuri ,care se adreseaza atat mie cat si celor care fac un popas pe acest blog .Este vorba despre un " cometariu" care nu si-a putut gasi locul alaturi de celelalte comentarii (poate ca a fost un semn :P ) si care apartine unei bune prietene. "Te pup!"
"Te salut in primul rand! Iar in al doilea rand te felicit pentru initiativa cu acest blog. Este foarte important in ziua de azi sa poti sa exprimi ceea ce simti, sa te poti destainui cuiva, sa simti ca acel cineva - sau ceva in acest caz - nu iti judeca gandurile si mai ales te intelge.Desi Era JURNAULUI a cam trecut si am avansat la tehnologii mult superioare, este important sa te poti destainui...Ce vreau eu sa iti comunic - si aici vreau sa fac referire la o persoana care iti este apropiata mai degraba decat la un obiect, fiindca omul este cel care castiga in fata unui "ceva" care nu are suflet - referitor la ceea ce ai scris, si nu numai, la probleme de acest gen in general, este ca indiferernt ce faci, in ce cercuri te invarti si indiferent ce greutati sau bucurii sunt in viata ta, ai nevoie de cineva pe care sa te poti baza si in care poti avea incredere ca te va sprijini indiferent de gravitatea problemei. Fiindca daca ai de totate dar nu ai acel suflet care sa sufere sau sa se bucure alaturi de tine, nu ai nimic. Iar asta nu o poti pretui decat daca esti in situatia sau esti pe marginea prapastiei singuratatii sufletesti. Si cu toti banii din lume nu poti cumpara asa ceva....da, poti cumpara pe cineva, pt ca asta demonstreaza situatiile din ziua de azi, dar nu poti cumpara loialitatea si prietenia.Te pup si promit sa revin si cu alte idei......ca am multe, dar din pacate, in acest moment timpul nu imi permite mai mult. Ai grija de tine.''
Simina
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
Un comentariu:
apaih tu, io tot asteptam in timp ce citeam...sa vina o faza gen mailurile de la Simina... :)) ce figura e! :)) pusi la amandoua!
oricum, nici o masinarie nu va putea vreodata sa gandeasca, sa simta, sa traiasca alaturi de tine ca un prieten. Nu va putea niciodata sa planga cu tine.
Asa ca,mai bine ne tinem prietenii aproape si blogurile...hmm... ceva mai putin aproape ;)
Trimiteți un comentariu