Este o boala cronica grava, ce reprezinta o problema medico-sociala din ce in ce mai importanta. Cancerul de col uterin reprezinta o proliferare maligna a epiteliului cervical (col) uterin..Proliferarea maligna este cea mai frecventa, insa se poate si propaga de la organele vecine ( ovare, vagin , vezica ), dar mai rar.
Acest neoplasm reprezinta prima cauza de mortalitate prin cancer la femeie, iar potrivit investigatiilor clinice recente, Romania ocupa loc fruntas printre tarile europene, clasandu-se cu o frecventa a cancerului de col uterin foarte mare..Incidenta in Romania fiind 22- 36 / 10000 femei.
S-a inregistrat o incidenta mai mare in randul femeilor multipare ( cu mai multe nasteri) si la cele cu o viata sexuala agitata, cu debut precoce,cu parteneri sexuali multiplii.
Factorii care favorizeaza aparitia cancerului de col sunt variati.Pot fi :
- factori intrinseci : varsta 35-65 ani 70% din cazuri
- factori genetici, familiali
- factori endocrini : anticonceptionale hormonale
- factori extrinseci : factori poluanti de mediu
Cancerul de col uterin apare doar la femeia sexual activa, ceea ce a generat idea transmiterii prin contact sexual a unui agent carcinogen.Acesta este un virus, Papiloma virus care prin contact sexual precoce (inainte de 19-20 ani), este introdus in epiteliul colului incomplet maturizat, si nepregatit pentru o viata sexuala permanenta..Dupa 15-20 ani de latenta , pe fondul existentei unei leziuni cervicale inca reversibile, se produce cancerizarea propriu-zisa, cu aparitia initial a neoplasmului intraepitelial, apoi a celui invaziv.
Evolutia cancerului este progresiva invadand tesuturile si organele invecinate, sau metastazand la distanta.
Cancerul de col uterin se poate depista prin mai multe teste clinice, unul dintre ele numindu-se testul Papanicolau.
Tratamentul : Cancerul tratat duce la vindecari mai mult sau mai putin durabile, in raport cu metodele de tratament aplicate si cu stadiul evolutiv al bolii.Criteriul statistic principal este supravietuirea pana la 5 ani, recidivele fiind frecvente.
Am incercat sa fac o descriere sumara a acestei patologii, in dorinta de a contribui si eu cu un mic procent la o mai buna cunoastere in vederea realizarii unor mijloace profilactice individuale...Din pacate incidenta cazurilor diagnosticate creste tot mai mult in tara noastra., acest lucru reprezentand o adevarata amenintare.. Legat de masurile de prevenire la nivel international , am inteles ca o vizita a fostului secretar de stat american , Madeleine Albright , a determinat guvernul Roman sa creeze un program national de vaccinare gratuita impotriva cancerului de col uterin. Astea sunt vesti bune, sper sa se si puna in aplicare si sa nu ramana doar la stadiul de idee.
Dar pana atunci va doresc multa sanatate!
vineri, 30 mai 2008
marți, 27 mai 2008
IT World
Fiul catre tata: Cum m-am nascut eu, tati?
Tata zice: Baah fiule, cred ca intr-o zi tot ai sa afli! Hai sa-ti spun pe limba ta.
Pai, eu si cu maica-ta intr-o zi am intrat intr-o camera de chat a Yahoo-ului. Am aranjat apoi o intilnire via e-mail cu maica-ta si ne-am intilnit intr-un internet cafe virtual. Ne-am strecurat intr-o camera privata, unde maica-ta a fost de acord cu un download din hard-ul meu. Imediat ce eram gata de upload, am descoperit ca nici unul dintre noi nu folosise firewall-ul si fiindca deja era prea tirziu sa dam delete, noua luni mai tirziu a aparut un mic popup care a tipat : You`ve Got Mail !!!!
Tata zice: Baah fiule, cred ca intr-o zi tot ai sa afli! Hai sa-ti spun pe limba ta.
Pai, eu si cu maica-ta intr-o zi am intrat intr-o camera de chat a Yahoo-ului. Am aranjat apoi o intilnire via e-mail cu maica-ta si ne-am intilnit intr-un internet cafe virtual. Ne-am strecurat intr-o camera privata, unde maica-ta a fost de acord cu un download din hard-ul meu. Imediat ce eram gata de upload, am descoperit ca nici unul dintre noi nu folosise firewall-ul si fiindca deja era prea tirziu sa dam delete, noua luni mai tirziu a aparut un mic popup care a tipat : You`ve Got Mail !!!!
vineri, 23 mai 2008
D'ale noastre vietuitoarele
Cum de uneori viata poate fi atat de frumoasa,iar alteori ajungi sa-ti para rau ca traiesti?Ei uite ca se poate si toti o stim prea bine.
Se intampla tot felul de lucuri interesante in jurul meu, in timp ce una dintre prietenele mele este in culmea extazului ca a intalnit un print, care pe deasupra mai are si cal alb, alteia i se inneaca corabile, cand au ajuns in larg.Traiesc alaturi de ele, bucurandu-ma sau parandu-mi rau.Cat despre mine,ma aflu intr-o situatie neutra care se indreapta spre ceva frumos, sau cel putin asa am eu impresia.
Oricum ai sta, pe fotolii cu puf, sau pe scaune de lemn, ideea mea este ca trebuie sa te gandesti si sa actionezi in asa fel incat sa-ti fie tie bine in primul rand si apoi, celorlalti.Nu inseamna egoism,ci inseamna putin mai multa atentie la dorintele si placerile fiecaruia dintre noi , ca daca noi nu ne purtam de grija atunci cine?Este vorba despre iubirea de sine, iar aceasta nu exclude iubirea aproapelui, insa egoismul da.
In felul acesta nu te lasi prostit, manipulat , dus de nas, si ajungi la randul tau sa nu manipulezi si sa le redai celorlalti libertatea de care au nevoie.
Cat despre chestii de gen schimbari , pentru o compatibilitate mai buna, nooot.Compatibilitatea trebuie sa existe, si poate fi cultivata mai departe, dar nu se poate naste prin schimbari de personalitate.Probabil am incercat multi sa facem asta, unii poate au reusit, eu una nu.Nu te poti transforma asa doar de amorul artei, oricat de mare ar fi el.Iar la randul nostru putem incerca sa schimbam o persoana, dar in zadar.De ce ti-ar dori sa schimbi pe cineva de care te-ai indragostit, cu dorinta de a-l transforma in cineva 99% pe placul tau?Atunci cum a fost posibil sa te indragostesti de acea persoana daca nu a fost la inceput asa cum ai vrut, care a mai fost atractia?Probabil ca si daca ai reusi sa obti performanta, s-ar pierde interesul.
Toti tindem sa atingem teluri inalte, si urcam progresiv spre culmi inalte odata cu depasirea primelor obstacole.Daca acele teluri s-ar termina, care ar mai fi entuziasmul de a trai?Game over dupa toate stagiile.
Mi-a trebuit si mie destul de mult timp sa realizez asta, si sa accept lumea din jurul meu asa cum este.Nu sunt "vindecata" complet nici acum , mai am momente de recidiva, dar i'm working on it.
Caracterul unui om se modeleaza in timp conditionat de obiceiurile familiale, de anturaj, de hobbyuri, si tot asa, pana se contureaza personalitatea.Aceasta este number 1 in caracteristica unui individ, care poate ne place poate nu; daca nu putem totusi sa-l acceptam asa cum este , atunci sa-l lasam liber sa-l gaseasca pe cel care e capabil sa o faca.
Imi doresc pentru mine si cei din jurul meu, fluturasi in burta, flori pe perna, furnicaturi pe cord, lacrimi dulci si piele de gaina antrenata de emotii.
Se intampla tot felul de lucuri interesante in jurul meu, in timp ce una dintre prietenele mele este in culmea extazului ca a intalnit un print, care pe deasupra mai are si cal alb, alteia i se inneaca corabile, cand au ajuns in larg.Traiesc alaturi de ele, bucurandu-ma sau parandu-mi rau.Cat despre mine,ma aflu intr-o situatie neutra care se indreapta spre ceva frumos, sau cel putin asa am eu impresia.
Oricum ai sta, pe fotolii cu puf, sau pe scaune de lemn, ideea mea este ca trebuie sa te gandesti si sa actionezi in asa fel incat sa-ti fie tie bine in primul rand si apoi, celorlalti.Nu inseamna egoism,ci inseamna putin mai multa atentie la dorintele si placerile fiecaruia dintre noi , ca daca noi nu ne purtam de grija atunci cine?Este vorba despre iubirea de sine, iar aceasta nu exclude iubirea aproapelui, insa egoismul da.
In felul acesta nu te lasi prostit, manipulat , dus de nas, si ajungi la randul tau sa nu manipulezi si sa le redai celorlalti libertatea de care au nevoie.
Cat despre chestii de gen schimbari , pentru o compatibilitate mai buna, nooot.Compatibilitatea trebuie sa existe, si poate fi cultivata mai departe, dar nu se poate naste prin schimbari de personalitate.Probabil am incercat multi sa facem asta, unii poate au reusit, eu una nu.Nu te poti transforma asa doar de amorul artei, oricat de mare ar fi el.Iar la randul nostru putem incerca sa schimbam o persoana, dar in zadar.De ce ti-ar dori sa schimbi pe cineva de care te-ai indragostit, cu dorinta de a-l transforma in cineva 99% pe placul tau?Atunci cum a fost posibil sa te indragostesti de acea persoana daca nu a fost la inceput asa cum ai vrut, care a mai fost atractia?Probabil ca si daca ai reusi sa obti performanta, s-ar pierde interesul.
Toti tindem sa atingem teluri inalte, si urcam progresiv spre culmi inalte odata cu depasirea primelor obstacole.Daca acele teluri s-ar termina, care ar mai fi entuziasmul de a trai?Game over dupa toate stagiile.
Mi-a trebuit si mie destul de mult timp sa realizez asta, si sa accept lumea din jurul meu asa cum este.Nu sunt "vindecata" complet nici acum , mai am momente de recidiva, dar i'm working on it.
Caracterul unui om se modeleaza in timp conditionat de obiceiurile familiale, de anturaj, de hobbyuri, si tot asa, pana se contureaza personalitatea.Aceasta este number 1 in caracteristica unui individ, care poate ne place poate nu; daca nu putem totusi sa-l acceptam asa cum este , atunci sa-l lasam liber sa-l gaseasca pe cel care e capabil sa o faca.
Imi doresc pentru mine si cei din jurul meu, fluturasi in burta, flori pe perna, furnicaturi pe cord, lacrimi dulci si piele de gaina antrenata de emotii.
luni, 19 mai 2008
Viata in sens invers
V-ati gandit vreodata cum ar fi sa traim viata in sens invers?
Am incepe prin a muri, in asa fel am scapa de aceasta trauma care ne urmareste toata viata , apoi ne-am trezi intrun azil de batrani si ne-am simti din ce in ce mai bine pe zi ce trece, apoi pe motiv ca suntem sanatosi am fi externati si am incepe sa primim banii de pensie.
In prima zi de lucru am primi cadouri , flori si numai cuvinte de lauda, poate si un ceas de aur.Dupa 40 de ani de munca, in care cheful si starea de sprit se imbunatatesc pe zi ce trece, ne-am inceta activitatea cand am simti ca suntem suficent de tineri si pregatiti pentru a profita din plin de ultima perioada a vietii noastre.
Am trai din chefuri in chefuri, am bea, am face dragoste si am trai din plin fara nici o grija si fara bani in buzunare, "ca la 20 ani".In acest timp ne-am pregati pentru facultate, apoi liceu, si scoala generala, si ne-am juca cu prietenii din ce in ce mai mult pana am deveni copii.
Ultimele 9 luni de viata le-am fi petrecut linistiti, plutind intrun univers doar al nostru, bucurandu-ne de "room-service" si incalzire centrala fara bataia de cap a facturilor.Finalul n-ar mai fi tragic, pentru ca am parasi aceasta lumea "de cacao", printr-un orgasm.
Am incepe prin a muri, in asa fel am scapa de aceasta trauma care ne urmareste toata viata , apoi ne-am trezi intrun azil de batrani si ne-am simti din ce in ce mai bine pe zi ce trece, apoi pe motiv ca suntem sanatosi am fi externati si am incepe sa primim banii de pensie.
In prima zi de lucru am primi cadouri , flori si numai cuvinte de lauda, poate si un ceas de aur.Dupa 40 de ani de munca, in care cheful si starea de sprit se imbunatatesc pe zi ce trece, ne-am inceta activitatea cand am simti ca suntem suficent de tineri si pregatiti pentru a profita din plin de ultima perioada a vietii noastre.
Am trai din chefuri in chefuri, am bea, am face dragoste si am trai din plin fara nici o grija si fara bani in buzunare, "ca la 20 ani".In acest timp ne-am pregati pentru facultate, apoi liceu, si scoala generala, si ne-am juca cu prietenii din ce in ce mai mult pana am deveni copii.
Ultimele 9 luni de viata le-am fi petrecut linistiti, plutind intrun univers doar al nostru, bucurandu-ne de "room-service" si incalzire centrala fara bataia de cap a facturilor.Finalul n-ar mai fi tragic, pentru ca am parasi aceasta lumea "de cacao", printr-un orgasm.
sâmbătă, 17 mai 2008
Stare de spirit
De ce se intampla uneori (in ultima vreme cam des pentru mine) sa fi atat de mic in fata unor probleme? E ceva in aer cred ca, dar e cam urata vremea pe strada mea de la un timp incoace si ...nu stiu cum gresesc, caci vreau sa fac sa fie totul bine, dar tot mai rau o dau in bara.
Imi place sa vad flori pe unde merg, si fete zambitoare si pline de dorinta, sa ascult voci calde si cantece voioase.Vreau mai multa bucurie si buna vointa.Vreau sa nu doara atat de tare cand realizezi ca, unele lucuri, pentru care ai luptat si ai vrut sa le colorezi in roz, sunt negre de la inceput si asa o sa ramana.
Cate lucuri frumoase in lumea asta merita sa le platesti cu lacrimi?Doar momentele care iti fac "fluturasi in stomac", cu lacrimi de emotie. In rest nimic nu merita...si nimeni, si probabil toti stim asta, dar e greu de pus in practica.Oare e grav cand iti doresti sa fi altfel doar pentru ca viata ta sa aibe mai mult sclipici?Nu stiu ce sa zic, cu tot sclipiciul din lume si cu toata dorinta si tot nu poti fi altfel decat te-a lasat Dumnezeu.
Ramane doar ca cei din jur sa te accepte asa cum esti, si nici o lacrima pentru cei care te vor altfel.Pacat ca multe ar fi bune in lumea asta daca toti am fi ...asa cum trebe sa fim, si daca n-ar mai exista cuvantul "defect" in dictionar.Totul are un defect, depinde cum se poate masca, daca e "congenital" , ca daca e dobandit, poate mai poti repara ceva.
In speranta unui soare cu mai multe raze...
Imi place sa vad flori pe unde merg, si fete zambitoare si pline de dorinta, sa ascult voci calde si cantece voioase.Vreau mai multa bucurie si buna vointa.Vreau sa nu doara atat de tare cand realizezi ca, unele lucuri, pentru care ai luptat si ai vrut sa le colorezi in roz, sunt negre de la inceput si asa o sa ramana.
Cate lucuri frumoase in lumea asta merita sa le platesti cu lacrimi?Doar momentele care iti fac "fluturasi in stomac", cu lacrimi de emotie. In rest nimic nu merita...si nimeni, si probabil toti stim asta, dar e greu de pus in practica.Oare e grav cand iti doresti sa fi altfel doar pentru ca viata ta sa aibe mai mult sclipici?Nu stiu ce sa zic, cu tot sclipiciul din lume si cu toata dorinta si tot nu poti fi altfel decat te-a lasat Dumnezeu.
Ramane doar ca cei din jur sa te accepte asa cum esti, si nici o lacrima pentru cei care te vor altfel.Pacat ca multe ar fi bune in lumea asta daca toti am fi ...asa cum trebe sa fim, si daca n-ar mai exista cuvantul "defect" in dictionar.Totul are un defect, depinde cum se poate masca, daca e "congenital" , ca daca e dobandit, poate mai poti repara ceva.
In speranta unui soare cu mai multe raze...
vineri, 16 mai 2008
Postare :)
Salutare tuturor dupa o saptamana de pauza, o pauza "lirica" ca in rest pline de agitaie si stress "imi fusara" zilele astea.Sa va spun ca s-a ajuns sa mi se mai implineasca o dorinta, dar tocmai cand nu trebuia.Am avut un examen extraordinar acum cateva zile, plin de legi, reforme si articole care erau mai multe decat cuprinde alfabetul. M-am straduit sa retin , mai mult pentru cultura mea generala , ca sa fim seriosi degeaba aplici legi daca nu sti sa realizezi o obturatie.Dar asta e sistemul se cere...se cere chiar si nota, iar atunci noi ne conformam.Raspunsul final este ca ...am stiut la examen, am stiut sa ma desscurc. Ca sa revin la subiect, in acceasi zi cu vreo 3 ore inainte sa incep examenul, atunci cand simptomul de panica se acutizeaza, a trebuit sa-mi iau in primire mobila pentru camera mea care fusese comandata inainte de Pasti si care s-a gasit in sfarsit sa fie adusa. De ce tocmai acum?Asa a fost sa fie, mi-a fost demonstrata din nou aplicabilitatea legilor lui Murphy.
Dupa cateva zile, in care am ajuns in final sa-mi aranjez camera dupa propriul gust, s-au mai linistit apele.Dovada fiind aceste randuri.Si ce bine-i sa faci lucrurile atunci cand te simtit capabil sa le faci, si din punct de vedere al timpului si al starii de spirit.Situatia aceasta oricum nu dureaza mult, pana mi se sparge "balonul de sapun" si ma trezesc din nou... in fata tastelor si a urmatorului examen.
Bafta in sesiune!
Dupa cateva zile, in care am ajuns in final sa-mi aranjez camera dupa propriul gust, s-au mai linistit apele.Dovada fiind aceste randuri.Si ce bine-i sa faci lucrurile atunci cand te simtit capabil sa le faci, si din punct de vedere al timpului si al starii de spirit.Situatia aceasta oricum nu dureaza mult, pana mi se sparge "balonul de sapun" si ma trezesc din nou... in fata tastelor si a urmatorului examen.
Bafta in sesiune!
vineri, 9 mai 2008
O noua zi!
As fi inceput articolul cu "Neatza", dar sigur pana ajunge cineva sa-l citeasca nu se mai potriveste.M-am trezit cu noaptea in cap pentru o zi de weekend, eu care facea ochi putin inainte de masa de amiaza.Am intrat pe messenger, in speranta ca am cu cine povesti in timp ce beau cafeaua(sper sa n-o mai vars din nou),dar nimeni, si daca as fi intrat pe la 2-3 azi-noapte sigur era plin.Adevarul e ca poate e mai "sanatos" sa te pui in pat cu dimineata in cap...decat sa te trezesti cu noaptea in acelas "loc".
M-a asteapta o zi interesanta as zice eu.Ieri a fost ziua prietenului meu, dar din punctul meu de vedere...azi ar fi trebuit sa fie, pentru ca azi mi-au iesit mie calculele mai bine :). Nu va spun mai multe ca nu vreau sa-i stric surpriza.
Poate in seara asta ne petrecem, dar pana atunci avem putin de lucru.Doamne ajuta sa iasa totul bine.
Si pana la momentul respectiv, va las o "glumita" sa va incepeti ziua cu zambetul pe buze :))
P.S. Nici blogul nu-i inca setat pentru ziua de azi, se vede ca-i prea devreme.O sa apara articolul cu data de ieri :))))))
M-a asteapta o zi interesanta as zice eu.Ieri a fost ziua prietenului meu, dar din punctul meu de vedere...azi ar fi trebuit sa fie, pentru ca azi mi-au iesit mie calculele mai bine :). Nu va spun mai multe ca nu vreau sa-i stric surpriza.
Poate in seara asta ne petrecem, dar pana atunci avem putin de lucru.Doamne ajuta sa iasa totul bine.
Si pana la momentul respectiv, va las o "glumita" sa va incepeti ziua cu zambetul pe buze :))
P.S. Nici blogul nu-i inca setat pentru ziua de azi, se vede ca-i prea devreme.O sa apara articolul cu data de ieri :))))))
joi, 8 mai 2008
Vrem o Romanie curata!
Suntem un popor foarte ocupat , lumea fuge din colo in colo sa-si castige painea cea de toate zilele, si din pacate uitam un lucru foarte important, sa lasam curat in urma noastra.Poate pentru ca pe multi nu-i doare aceasta nepasare.Si totusi natura si locurile in care vezi o urma de om, sufera in tacere in fata acestei neputinte.
Am facut o plimbare, si din fericire am fost echipata si cu camera pentru a surprinde cateva cadre semnificative.
In fata blocurilor unui cartier din Sibiu.Utilitatea acestui spatiu s-ar vrea sa fie a unui parculet intre blocuri.Pacat!
In imediata apropiere, o cladire in paragina, unde unii si-au lasat amprenta, de parca nu ar fi fost destul.
Chiar daca exista cosuri de gunoi, ori sunt prea putine , ori nu sunt folosite.Dupa cum puteti vedea tomberonul este gol,iar in spatele acestuia...gunoaie
Si asta este o mica parte din gunoaiele care sunt lasate in urma.Natura ne ofera atatea frumuseti, si din pacate noi oamenii o rasplatim in cel ma prostesc mod posibil.
Haide-ti sa facem ceva impreuna pentru Romania curata!
Am facut o plimbare, si din fericire am fost echipata si cu camera pentru a surprinde cateva cadre semnificative.
In fata blocurilor unui cartier din Sibiu.Utilitatea acestui spatiu s-ar vrea sa fie a unui parculet intre blocuri.Pacat!
In imediata apropiere, o cladire in paragina, unde unii si-au lasat amprenta, de parca nu ar fi fost destul.
Chiar daca exista cosuri de gunoi, ori sunt prea putine , ori nu sunt folosite.Dupa cum puteti vedea tomberonul este gol,iar in spatele acestuia...gunoaie
Si asta este o mica parte din gunoaiele care sunt lasate in urma.Natura ne ofera atatea frumuseti, si din pacate noi oamenii o rasplatim in cel ma prostesc mod posibil.
Haide-ti sa facem ceva impreuna pentru Romania curata!
New Ian Oliver
Pentru fanii lui Ian Oliver, avem o veste, a aparut noul videoclip.Mie una imi place foarte mult stilul cu care ne-a obisnuit, sa o tina tot asa.
Enjoy it!!!!
Enjoy it!!!!
Fefe Hackeristul
Va prezint un "basm", mai mult sau mai putin cunoscut, in aceasta varianta, si daca o sa aveti rabdare sa cititi o sa va da-ti seama despre ce vorbesc.Nu stiu cine a avut inspiratia amuzanta de a scrie ceea ce voi atasa eu in continuare, daca as fi stiut as fi scris si bibliografia :).Mie mi-a adus zambetul pe buze, si surasul chipului.L-am primit pe mail, acum cateva luni bune, si in dorinta mea de a gasi un alt mail, am dat peste asta.
M-am gandit ca nu strica nimanui putina descretire a fruntii.Lectura placuta :))
Demult, tare demult, pe când puricele se potcovea cu nouăzeci şi nouă de ocale, sărea cale de şapte poşte şi intra în coliziune frontală cu World Trade Center-ul, trăia într-o ţară că oricare alta un împărat poreclit de supuşii săi Împăratul Verde, ca o ironie subtilă la adresa faptului că nu îi păsa deloc de ecosistem. Împăratul avea după cum se obişnuieşte în poveşti un fiu, botezat la naştere Făt-Frumos şi prescurtat FeFe, din motive deloc evidente.
Într-o bună zi, Împăratul Verde îl chemă în sala tronului pe Făt-Frumos şi îi zise pe un ton condescendent:
"Fiule. Eu nu mai am mult de trăit şi va trebui să trec frâiele regatului în mâinile tale. Aşa că e timpul să renunţi la IRC, la www.playboy.com şi la CounterStrike şi să îmi dovedeşti că îti poţi întemeia o familie. E timpul să pleci în lume şi să îti cauti o mireasă pe placul tău, pentru că nu vreau să pier fară nepoti, înţelesu-m-ai? "
"Dar... tată..."
"Să nu te aud. Ţi-am tăiat accesul la Internet. Game over".
Pus în faţa inevitabilităţii, Făt-Frumos se decise să urmeze sfatul tatălui său. Primul lucru pe care îl făcu fu să treacă pe la grajduri să îşi caute un bidiviu cu care să plece la drum. Cu toate că era leneş nevoie-mare, feciorul împăratului nu era câtuşi de puţin prost, ba chiar dimpotrivă. Aşa se face că trecu nonşalant pe lângă stalurile cu tăbliţe pe care scria "Armăsar pur-sânge inside", ştiind că o să gasească o gloabă cu puteri paranormale undeva în fundul grajdului, într-unul din stalurile părăginite aflate în penumbră. Şi chiar aşa se şi întâmplă.
Calul era slab de i se vedeau coastele, de-abia stătea în picioare, năpârlea smocuri-smocuri, avea o respiraţie fetidă, ce mai, era vai de el. Imaginea generală era completată fireşte de o atitudine vădit sinucigaşă.
"Tu nu te uiţi la mine, FeFe? Nu vezi că mor de-ampicioarelea? Lasă-mă în durerea mea", îi zise calul, tragând cu sete dintr-un Carpaţi fără filtru (total nerecomandat de asociaţia "Prietenii Animalelor Muribunde").
"Nu-ţi fă griji", replică nonşalant Făt-Frumos, "mă pricep la over-clocking".
La auzul acestor cuvinte, calul căzu instantaneu într-o transă adâncă şi Făt-Frumos se apucă să-l aducă la o stare de normalitate, folosind numeroase procedee, mai mult sau mai putin ortodoxe: pasta superconductoare de ovăz, masaj cu concentrat de aer rece, hipnoză bilaterală pentru corectarea miopiei şi şocuri de curent aproape continuu. În cele din urmă calul deschise ochii şi zise cu vioiciune: "I Know Kung-Fu".
"Show me", zâmbi Fat-Frumos ştergându-şi sudoarea de pe frunte.
Sări în aer calul, se dădu de trei ori peste cap, tâşni pe uşa grajdului şi, odată ajuns în curtea castelului, bătu măr un grup de ţărani care militau paşnic pentru ocrotirea florii-de-colţ. Mulţumit de ispravă, se întoarse la Făt-Frumos şi îl intrebă:
"Ei, şi acum încotro, FeFe?"
"Mergem la Ileana Cosânzeana", zise hotărat Făt-Frumos.
Ileana Cosânzeana era o tipă blondă (zicea ea), pe care o cunoscuse pe Internet Relay Chat (IRC, varianta cu porumbei) şi care stătea suficient de aproape de castel, încât nu exista tag în instant-messaging, decât dimineaţa, când porumbeii încă mai erau adormiţi şi aveau probleme cu evoluţia traiectoriei, trebuind să fie lansaţi manual, cu catapulta.
Odată ajuns la casa Ilenei Cosânzeana însă, Fat-Frumos descoperi cu uimire că fata visurilor lui nu era nicăieri. Obosit, se aşeză la umbra unui corcoduş să se odihnească pentru o vreme, şi adormi. Se trezi când un porumbel în picaj îl lovi sec în tamplă. "Incoming message", anunţă tardiv calul.
"Neică, o fură zmeul pe Ileana, îţi zic, o fură", bălmăji sfârşit porumbelul, "şi spuse că să te duci să o salvezi fuguţa, că altfel o să pupe zmeul ce n-ai vazut tu în atâţia ani, cât ţi-a fost lene să te deplasezi până la ea, mânca-ţi-aş ochii tăi de tractorist".
Şi acestea fiind zise, îşi dădu duhul. Făt-Frumos sări în picioare, încălecă pe cal şi nu se opri până nu ajunse la fierarul satului. "Cu ce vă pot ajuta?", le ieşi acesta în întâmpinare serviabil.
"Avem nevoie de arme. Multe arme", gâfâi Făt-Frumos.
"Nici o problemă", replică impasibil fierarul. "Puteţi încerca această minunată sabie laser cu alimentare pe USB..."
"Ceva portabil nu ai?", îl înterupse abrupt FeFe.
"Am un buzdugan cu suport pentru memory stick, care se duce, loveşte inamicul şi se întoarce, dar nu ţinem memorie pentru el şi din păcate fără memorie uită de ce-a plecat şi se duce... şi se tot duce..."
"Dar sabia şi scutul ăla din colţ, alea ce au?"
"Acelea sunt ale împăratului, tatăl domniei voastre. A zis că si-au făcut datoria, a câştigat destule bătălii cu ele, acum că sunt vechi şi tocite e timpul să devină open source. Sunt gratis dar nu ofer nici o garanţie că functionează".
"Ce bine", se bucura Fat-Frumos -- "o să îmi încerc norocul cu ele".
Zis şi făcut. Luă feciorul împăratului sabia şi scutul, încălecă şi porni spre sălasul zmeului. Merseră ei din zori şi pâna în seară şi până ajunseră se făcu întuneric şi un vânt rece îi făcu să tremure din toate încheieturile. Fulgere sporadice luminau castelul din piatră neagră al zmeului.
"Am venit, zmeuleeeee !", răcni Făt-Frumos şi începu să izbească frenetic în uşă cu mânerul sabiei care afişa disperată pe toată lungimea lamei mesajul "illegal operation".
Brusc uşa se deschise, izbindu-l pe Făt-Frumos în plină figură, în ciuda scutului care anunţa calm "General Protection Fault în Module w00d335" şi se făcu bucăţi.
"FeFe, ai venit", rânji zmeul. "Ştiam eu!".
Verde şi mătăhalos, zmeul era în şort şi cu un tricou alb de bumbac, pe care scria "Swords don't kill people. I kill people". În spatele lui, Ileana îşi privea cu speranţă salvatorul.
"Zmeule, am venit după Ileana Cosânzeana", rosti hotărat Făt-Frumos. Ai de ales din aceste "multiple choices":
a) mi-o dai vie şi nevatamata şi ne laşi să plecam
b) ne luptăm pe viaţă şi pe moarte
c) câştigi o excursie de vis în Bermude.
"Ăăăă... ăăă... păi aleg c)", mormăi vexat zmeul.
"EŞTI SIGUR?", răcni Făt-Frumos. "Poţi să întrebi publicul, poţi să suni un prieten..."
"Nu, nu... sunt sigur că e raspunsul corect", dădu din colţ în colţ timorat zmeul.
"Okay. Ileana, hai să mergem".
Şi plecară, călare pe cal, şi avură o nuntă de vis care dură şapte zile şi şapte nopţi neâncetat. La sfârşitul celei de-a şaptea nopţi, când în sfârşit FeFe şi Ileana se retraseră în odaia nupţială, după ce Ileana îşi dezbracă lasciv ultimele dessou-ri cumpărate de la Victoria's Secret, un răcnet inuman străbătu pereţii castelului.
"Îngeraşa mea, poţi să-mi explici şi mie ce e ASTA?", scrâşni din dinţi FeFe.
"A, o nimica toată... o centură de castitate cu opto-cuplori, cu cheie pe 5096 biţi şi codare euristică alternativă. Te pricepi la hacking, sper..."
M-am gandit ca nu strica nimanui putina descretire a fruntii.Lectura placuta :))
Demult, tare demult, pe când puricele se potcovea cu nouăzeci şi nouă de ocale, sărea cale de şapte poşte şi intra în coliziune frontală cu World Trade Center-ul, trăia într-o ţară că oricare alta un împărat poreclit de supuşii săi Împăratul Verde, ca o ironie subtilă la adresa faptului că nu îi păsa deloc de ecosistem. Împăratul avea după cum se obişnuieşte în poveşti un fiu, botezat la naştere Făt-Frumos şi prescurtat FeFe, din motive deloc evidente.
Într-o bună zi, Împăratul Verde îl chemă în sala tronului pe Făt-Frumos şi îi zise pe un ton condescendent:
"Fiule. Eu nu mai am mult de trăit şi va trebui să trec frâiele regatului în mâinile tale. Aşa că e timpul să renunţi la IRC, la www.playboy.com şi la CounterStrike şi să îmi dovedeşti că îti poţi întemeia o familie. E timpul să pleci în lume şi să îti cauti o mireasă pe placul tău, pentru că nu vreau să pier fară nepoti, înţelesu-m-ai? "
"Dar... tată..."
"Să nu te aud. Ţi-am tăiat accesul la Internet. Game over".
Pus în faţa inevitabilităţii, Făt-Frumos se decise să urmeze sfatul tatălui său. Primul lucru pe care îl făcu fu să treacă pe la grajduri să îşi caute un bidiviu cu care să plece la drum. Cu toate că era leneş nevoie-mare, feciorul împăratului nu era câtuşi de puţin prost, ba chiar dimpotrivă. Aşa se face că trecu nonşalant pe lângă stalurile cu tăbliţe pe care scria "Armăsar pur-sânge inside", ştiind că o să gasească o gloabă cu puteri paranormale undeva în fundul grajdului, într-unul din stalurile părăginite aflate în penumbră. Şi chiar aşa se şi întâmplă.
Calul era slab de i se vedeau coastele, de-abia stătea în picioare, năpârlea smocuri-smocuri, avea o respiraţie fetidă, ce mai, era vai de el. Imaginea generală era completată fireşte de o atitudine vădit sinucigaşă.
"Tu nu te uiţi la mine, FeFe? Nu vezi că mor de-ampicioarelea? Lasă-mă în durerea mea", îi zise calul, tragând cu sete dintr-un Carpaţi fără filtru (total nerecomandat de asociaţia "Prietenii Animalelor Muribunde").
"Nu-ţi fă griji", replică nonşalant Făt-Frumos, "mă pricep la over-clocking".
La auzul acestor cuvinte, calul căzu instantaneu într-o transă adâncă şi Făt-Frumos se apucă să-l aducă la o stare de normalitate, folosind numeroase procedee, mai mult sau mai putin ortodoxe: pasta superconductoare de ovăz, masaj cu concentrat de aer rece, hipnoză bilaterală pentru corectarea miopiei şi şocuri de curent aproape continuu. În cele din urmă calul deschise ochii şi zise cu vioiciune: "I Know Kung-Fu".
"Show me", zâmbi Fat-Frumos ştergându-şi sudoarea de pe frunte.
Sări în aer calul, se dădu de trei ori peste cap, tâşni pe uşa grajdului şi, odată ajuns în curtea castelului, bătu măr un grup de ţărani care militau paşnic pentru ocrotirea florii-de-colţ. Mulţumit de ispravă, se întoarse la Făt-Frumos şi îl intrebă:
"Ei, şi acum încotro, FeFe?"
"Mergem la Ileana Cosânzeana", zise hotărat Făt-Frumos.
Ileana Cosânzeana era o tipă blondă (zicea ea), pe care o cunoscuse pe Internet Relay Chat (IRC, varianta cu porumbei) şi care stătea suficient de aproape de castel, încât nu exista tag în instant-messaging, decât dimineaţa, când porumbeii încă mai erau adormiţi şi aveau probleme cu evoluţia traiectoriei, trebuind să fie lansaţi manual, cu catapulta.
Odată ajuns la casa Ilenei Cosânzeana însă, Fat-Frumos descoperi cu uimire că fata visurilor lui nu era nicăieri. Obosit, se aşeză la umbra unui corcoduş să se odihnească pentru o vreme, şi adormi. Se trezi când un porumbel în picaj îl lovi sec în tamplă. "Incoming message", anunţă tardiv calul.
"Neică, o fură zmeul pe Ileana, îţi zic, o fură", bălmăji sfârşit porumbelul, "şi spuse că să te duci să o salvezi fuguţa, că altfel o să pupe zmeul ce n-ai vazut tu în atâţia ani, cât ţi-a fost lene să te deplasezi până la ea, mânca-ţi-aş ochii tăi de tractorist".
Şi acestea fiind zise, îşi dădu duhul. Făt-Frumos sări în picioare, încălecă pe cal şi nu se opri până nu ajunse la fierarul satului. "Cu ce vă pot ajuta?", le ieşi acesta în întâmpinare serviabil.
"Avem nevoie de arme. Multe arme", gâfâi Făt-Frumos.
"Nici o problemă", replică impasibil fierarul. "Puteţi încerca această minunată sabie laser cu alimentare pe USB..."
"Ceva portabil nu ai?", îl înterupse abrupt FeFe.
"Am un buzdugan cu suport pentru memory stick, care se duce, loveşte inamicul şi se întoarce, dar nu ţinem memorie pentru el şi din păcate fără memorie uită de ce-a plecat şi se duce... şi se tot duce..."
"Dar sabia şi scutul ăla din colţ, alea ce au?"
"Acelea sunt ale împăratului, tatăl domniei voastre. A zis că si-au făcut datoria, a câştigat destule bătălii cu ele, acum că sunt vechi şi tocite e timpul să devină open source. Sunt gratis dar nu ofer nici o garanţie că functionează".
"Ce bine", se bucura Fat-Frumos -- "o să îmi încerc norocul cu ele".
Zis şi făcut. Luă feciorul împăratului sabia şi scutul, încălecă şi porni spre sălasul zmeului. Merseră ei din zori şi pâna în seară şi până ajunseră se făcu întuneric şi un vânt rece îi făcu să tremure din toate încheieturile. Fulgere sporadice luminau castelul din piatră neagră al zmeului.
"Am venit, zmeuleeeee !", răcni Făt-Frumos şi începu să izbească frenetic în uşă cu mânerul sabiei care afişa disperată pe toată lungimea lamei mesajul "illegal operation".
Brusc uşa se deschise, izbindu-l pe Făt-Frumos în plină figură, în ciuda scutului care anunţa calm "General Protection Fault în Module w00d335" şi se făcu bucăţi.
"FeFe, ai venit", rânji zmeul. "Ştiam eu!".
Verde şi mătăhalos, zmeul era în şort şi cu un tricou alb de bumbac, pe care scria "Swords don't kill people. I kill people". În spatele lui, Ileana îşi privea cu speranţă salvatorul.
"Zmeule, am venit după Ileana Cosânzeana", rosti hotărat Făt-Frumos. Ai de ales din aceste "multiple choices":
a) mi-o dai vie şi nevatamata şi ne laşi să plecam
b) ne luptăm pe viaţă şi pe moarte
c) câştigi o excursie de vis în Bermude.
"Ăăăă... ăăă... păi aleg c)", mormăi vexat zmeul.
"EŞTI SIGUR?", răcni Făt-Frumos. "Poţi să întrebi publicul, poţi să suni un prieten..."
"Nu, nu... sunt sigur că e raspunsul corect", dădu din colţ în colţ timorat zmeul.
"Okay. Ileana, hai să mergem".
Şi plecară, călare pe cal, şi avură o nuntă de vis care dură şapte zile şi şapte nopţi neâncetat. La sfârşitul celei de-a şaptea nopţi, când în sfârşit FeFe şi Ileana se retraseră în odaia nupţială, după ce Ileana îşi dezbracă lasciv ultimele dessou-ri cumpărate de la Victoria's Secret, un răcnet inuman străbătu pereţii castelului.
"Îngeraşa mea, poţi să-mi explici şi mie ce e ASTA?", scrâşni din dinţi FeFe.
"A, o nimica toată... o centură de castitate cu opto-cuplori, cu cheie pe 5096 biţi şi codare euristică alternativă. Te pricepi la hacking, sper..."
luni, 5 mai 2008
Atentie cu cafeaua!
In speranta inceperii cu dreptul a acestei saptamani, am ajuns sa o incep cu stangul.M-am trezit dupa vreo 10 ore de dormit, cu mama la usa care m-a intrebat "copila mea tu vrei sa dormi 12h" , n-am stiu ce sa-i raspund, si parca asa de rusine m-am ridicat din pat , m-am spalat incet, si mi-am indreptat pasul spre bucatarie.Aici m-a izbit un miros de cafea, care mi-a aliniat neuronii in front, dupa care mi s-a aprins beculetul.Asa o pofta mi se facuse, stie ea mama :P.Am turnat cafeaua intro "cescuta", am asezonat-o cu tot ce-mi place mie , si m-am pornit spre "iubirea mea " PC-ul.Foarte bucuroasa , ca o sa-mi beau cafeaua in timp ce-mi citesc mailul si mai trag cu ochiul pe hi5.Atat mi-a durat bucuria, de la filtru de cafea pana la birou, unde n-am apucat sa savurez nimic din planul meu de atac...imi varsasem cafeaua, pe birou cu tot ce tine de el, si de sub el.Dupa ce "licoarea" mi-a invadat cursurile , pixurile , o parte din tastatura, a inceput sa picure cu un zgomot enervant pe parchet ...NOOOT!! Halal dimineata!
Ca sa fac o paranteza, va transmit ce ne-a spus un profesor de psihiatrie "cel mai greu in lumea asta este sa fi normal", si cu cat trece timpul imi dau seama tot mai mult de veridicitatea acestei replici. Ideea este ca eu sunt ca un magnet pentru lucuri care, in mod normal ,altcuiva nu i s-au fi intamplat.Nu e prima data cand vars o cafea, un suc, cand dau ceva jos de pe un raft din magazin, cand ma lovesc la tocul usii...s.a.Asta sunt eu, a nu se intelege neaparat neindemanatica.Oricum cu cat straduinta mea de a fi mai "normala" creste cu atat creste si numarul gafelor.
O sa incerc sa nu mai vad jumatatea goala a "cescutei" , chiar daca este luni, si presimt ca o sa am o saptamana minunata, ceea ce va doresc si voua .
duminică, 4 mai 2008
Puterea spermatozoizilor
In urma cautarilor mele interminabile pe diferite situri de specialitate medicala , am dat peste un articol ce mi s-a parut interesant.Se numeste "de cata sperma este nevoie sa aprinzi un bec?"...asta metaforic spus.
Interesant de stiu este ca, unii cercetatori ai scolilor inalte au descoperit ca in coditele spermatozoizilor maturi exista o proteina numite CatSper.Studiile efectuate au aratat ca lipsa acestei proteine este caracteristica infertilitatii, adica spermatozoizii nu mai sunt capabili sa treaca peste barierele care protejeaza ovului.Explicatia consta in faptul ca aceasta proteina CatSper asigura trecerea ionilor de calciu in coada spermatozoidului, flux care ii asigura acestuia energia si forta necesara parcurgerii drumului spre fecundare.Acest flux de calciu este masurat ca si un curent electric.
Iar ca orice descoperire care nu vine singura, se ia in calcul producerea unui contraceptiv pentru barbati, care sa inactiveze proteina CatSper.So good news girls, acum sa vedem cati ani vor dura testarile.Un lucru bun, dati-i bataie oamenilor de stiinta cu astfel de chestii , ca-i plina lumea de avorturi si sarcini intrerupte, iar femeile si asa au ele pre multe "datorii" in viata.Nu le-ar strica si barbatilor o mica grija in plus.
sâmbătă, 3 mai 2008
Saturday...
Ziua de azi..."super tare frate" , dupa o dimineata in care mi-am rasfatat neuronii cu putina materie de examen, au urmat cateva ore minunate petrecute alaturi de prietenul meu. Ne-am rasfatat unul pe altul, ne-am plimbat impreuna, si pe jos si cu masina, am vizitat gradina Zoo, care era parca mai bogata de suflete decat era odata, am mancat vata pe bat, ne-am tinut de mana, si ne-am amintit detalii amuzante. A trecut timpul de parca deja ma trezisem dupa un vis frumos, dar m-am bucurat cand am realizat ca este realitate. Apoi dupa o cina luata pe fuga, am aterizat intrun loc foarte dragut , mult prea stilat pentru cum eram eu imbracata, dar nu asta a contat, ci compania fetelor. Am discutat despre manichiura, freze,telenovele (ups),internet; am baut ceai , apa plata, fiecare dupa preferinte, si cel mai important ne-am infruptat toate din "ousoarele" de ciocolata ale unei prietene, care la randul ei le primise cadou. Irefuzabile, inclusiv chelnerita nu s-a putut abtine in a lua o bucatica si pentru prietenul, iubitul ei.
Si ce sa va mai spun, ca am ajuns in fata tastelor incarcata cu idei, si cu dorinta de a-mi stoarce creierul ca sa nu mi se puna eticheta cu "carantina" pe blog.
Iar ca sa nu se mai tot asorteze poza cu ce tot scriu eu aici, imi permit sa ma mai dau odata
mare cu gradina mea :)...Gracias!
Abonați-vă la:
Postări (Atom)
